CONTROVERSELE DIN LEGEA OFFSHORE, ANALIZATE DE UN SPECIALIST. INTERVIU EXCLUSIV - DC Business.ro

Share this
Marti, 02/10/2018

Săptămâna viitoare va intra în dezbatere la Camera Deputaţilor (for decizional) mult aşteaptata  şi controversata lege offshore, modificată substanțial față de varianta ințială  Sunt cel puţin trei puncte care au stârnit vâlvâ şi dezbateri intense în mediul de business, dar în zona politică. DC Business a cerut opinia unui analist financiar pe fiecare dintre modificări. Un interviu exclusiv cu analistul Ionel Blănculescu despre cum va putea controla statul român umflarea investiţiilor, dar şi despre ce câştigă şi ce pierde de pe urma acestui nou act normativ

 

-S-a tot spus în mediul public că legea offshore a fost modificată pe ultima sută de metri în favoarea companiilor petroliere. Cum comentați modificarea conform căreia " pe durata acordurilor petroliere sunt îngheţate taxele şi redevenţele companiilor, neputând fi mărite"

 

-Nu poate fi acceptată terminologia "în favoarea companiilor petroliere". Frecvențele confuzii care se produc în interpretarea noțiunii de redevență conduc la asemenea judecăți.( Prin redevență se înţeleg acele plăţi care se fac regulat pentru dreptul de a exploata resursele naturale (minereuri, hidrocarburi, terenuri agricole,  terenuri forestiere). După cum ar trebui să se cunoască, redevență reprezintă un procent din total, ar fi similarul ca înțelegere a impozitului pe cifra de afaceri și nu pe profit. Când discutam de redevență sau impozitul pe cifra de afaceri, înseamnă că statul încasează o sumă raportată la totalul veniturilor obținute din exploatarea, în cazul nostru, a gazelor naturale, neținând seama de cheltuielile aferente procesului, realizate de compania în cauză, care pot fi destul de ridicate. Dacă s-ar adopta redevență la diferența între venituri și cheltuieli, similarul impozitului pe profit, care funcționează în economia românească, adică venituri minus cheltuieli aferente egal profit brut impozabil cu cota de 16%, atunci companiile petroliere nu ar mai avea niciun fel de reținere în a accepta neinghețarea respectivului nivel de redevențe. A accepta nivel variabil la redevențe semnifică ca oricând când statul ar avea nevoie de resurse financiare suplimentare, să zicem în perioade de criză economică, să mărească nivelul redevenței, care fiind raportat la total, pe lângă nivelul cheltuielilor înregistrate, ar putea chiar depăși nivelul veniturilor obținute, aruncând compania în faliment, ceea ce desigur este de evitat pentru fiecare parte implicată, toate acestea într-o asemenea situație având de pierdut.

 

 -Cum arată concret calculul redevenţelor?

 

-Un nivel al redevenței de 13%, nivelul general fiind situat  între 3,5%-13%, funcție de anumiți indicatori,  poate corespunde cu un nivel din profit foarte mare, care poate depăși și 50%, altfel spus, oricum statul încasează foarte mult din prezentele redevențe, fără să întreprindă eforturile aferente unui asociat, adică participări la capital. Un simplu exemplu pentru o mai bună înțelegere: o redevență de 13% la 1.000.000 euro, valoare gaz natural extras și vândut din Marea Neagră, semnifică pentru stat încasarea sumei de 130.000 euro. Dacă ar fi funcționat impozitul pe profit și nu redevența, de 16%, am fi scazut din veniturile de 1.000.000 euro cheltuielile aferente, sa spunem 700.000 euro, deci o rată a rentabilității f mari, de 30%, ar fi rezultat un profit brut de 300.000 euro, care impozitat cu 16% ar fi însemnat pentru stat încasarea sumei de 48.000 euro. Se observă deci ce înseamnă redevență, o încasare pentru stat cu aprox 300% mai mare. Sa ne închipuim că valoarea redevențelor ar fi variabilă, crește statul la un moment dat nivelul la 30%, înseamnă că ar încasa 300.000 euro, adică 100% profitul înregistrat de companie, ceea ce desigur reprezintă o utopie, care dacă prin absurd s-ar realiza ar trimite respectiva investiție acasă, totul închizându-se, poate printr-un faliment, destul de probabil. Acesta este motivul pentru care o companie petrolieră serioasă nu acceptă variabilitatea nivelului de redevențe, pe perioada exploatării, cazul OMV Petrom 2004-2014, similar. Și nu numai în România, ci oriunde in lume.

 

-O altă modificare se referă la triplarea deducerilor pe investiţii a companiilor. Ce înseamnă asta pentru companii, dar mai ales pentru statul român? Este o discriminare față de restul companiilor?

 

+Se cunoaște că nivelul investițiilor offshore este imens, putând fi de așteptat că în cadrul negocierilor între companiile petroliere și stat să intervină astfel de aranjamente. Nivelul de compromis, de echilibru între cele două parți trebuie atins de către lobystii care se ocupă de caz, de aici și importanța imensă a OUG privind legea lobby ce urmează să fie aprobată de Guvern în luna octombrie, dacă acesta își va respecta programul de guvernare asumat la ultima întâlnire a CEx de la Neptun. Președintele Camerei Deputaților nu poate fi pus în situația jenantă și aberantă ca Președinții celor doi giganți implicați în explorări/exploatări din Marea Neagră, Exxon Mobile și OMV să explice în biroul acestuia necesitatea elaborării unei legi echilibrate, aplicabile, deoarece dupa, tot ceea ce este emis de camera parlamentară legiuitoare intră sub semnul îndoielii, chiar dacă sunt legiferate elemente corecte, însă greu de înțeles de marea parte a populației, needucată în acest sens, care încă consideră că există companii petroliere care investesc benevol, altruist în zona Mării Negre, pentru beneficiul unilateral și total al României și nu pentru obținerea de profit. Ca în orice afacere și în cea privind exploatările de gaze naturale în sistem offshore, ambele părți trebuie să caștige.

 

Un element important care trebuie avut în vedere la acest capitol este acela privind corecta evaluare a investițiilor făcute de către companiile petroliere în beneficiul exploatarilor de gaze in sistem offshore din Marea Neagră, supuse deducerilor din impozitul pe profit pe veniturile suplimentare, în cota maximă de 60% din acestea. Nu pot fi acceptate decât cifre auditate de un auditor credibil, internațional, element care ar trebui prevăzut in lege.

 

Oricum, chiar și asa, de preferat ca Statul Român să cunoască să negocieze cu folos pentru România și trebuie desigur să acordam prezumția de bună credință și stiință din partea reprezentanților acestuia, pănă la proba contrarie, ambele parți vor câștiga, nicio parte nu va suporta prejudicii, pornind astăzi de la zero. Se cunoaște că orice este peste zero, ca valoare absolută, reprezintă un plus, pentru orice parte implicată.

 

-În ansamblu, aceasta lege, în forma în care va fi votată, aduce beneficii statului român? Dacă, da, care sunt acestea. Dar prejudicii? Dacă da, care sunt acestea.

 

-Cu certitudine, România va câștiga enorm din aceasta investiție în Marea Neagră, din punctul meu de vedere acest stadiu reprezentând numai începutul unei posibile îndelungate perioade de cooperare, între România și diverse companii petroliere interesate în bogăția de resurse naturale ale acestei mari. Vor fi atrase multe alte investiții pe orizontală și verticală acestui proiect major, strategic, din Marea Neagră, să vedem numai proiectul BRUA, care așează România pe harta marilor producatori și transportatori de gaze naturale de pe continent. Esențial este să ne dovedim profesioniști, echilibrați, raționali, rezonabili, corecți, consecvenți, să știm și să ne asumăm menținerea stabilității și predictibilității, fiscale și politice, în special. Parteneriatul între părți se construiește pe baza de încredere, acesta devenind un activ extrem de important, având în vedere că se realizează greu, în timp și se poate pierde f repede, în ore.

 

Și să nu uităm că, întotdeauna se realizează proiectele bancabile, adică cele realizabile, acceptate de finanțatori în special. Niciodată aceștia nu vor accepta elemente de geometrie variabilă în planurile de afaceri, ce reprezintă baza aprobării finanțarilor pe perioade de ani și zeci de ani și care ar putea în orice moment să facă diferența între un proiect valid și unul invalid. Așa ceva nu există în lumea financiară în care trăim, ne adaptăm, câștigăm și noi, nu ne adaptăm, pierdem. Este explicația pentru care autostrada Comarnic-Brașov nu s-a realizat în ultimii 28 de ani, producându-ne atâta amărăciune, supărare și stress, deoarece proiectul nu a reușit să devină bancabil, nu comentez motivele. Până când statul nu va garanta că un anumit numâr de autovehicule va folosi autostrada, iar dacă nu va fi așa, indiferent de motive, că va mai construi o autostrada Pitești-Sibiu sau orice altceva, va acoperi din buzunarul propriu diferența, astfel încât proiectul să devină bancabil, acceptat de finanțatori, care vor ști că își vor recupera banii pentru finanțare în timpul prevăzut, până atunci autostrada va exista numai in dorința noastră, a conducatorilor auto.

 

Similar cu exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, până nu vom realiza cadrul legal necesar asigurării bancabilității proiectului, acesta va rămâne în stand-by sau mai grav, se va închide, poate temporar, poate pentru totdeauna.

https://m.dcbusiness.ro/controversele-din-legea-offshore-analizate-de-un...

26 sep, 15:14, de  Elena Cristian