Unitatea de masura a politicianismului si demagogiei bugetare europene:Merkelul si Sarkozyul

Share this
Duminica, 21/08/2011

      Cu siguranta,scena economica globala a fost marcata in saptamana trecuta de intalnirea liderilor Germaniei si Frantei, cancelarul Angela Merkel si respectiv, presedintele Nicolas Sarkozy, care la Paris, pentru a nu stiu cata oara, au demonstrat ca actioneaza in beneficiul marii finante si mai putin a contribuabilului european, care cu o consecventa si o constiinciozitate demne de o cauza mai nobila, continua sa alimenteze bugetele nationale si cel european cu importante resurse financiare, din taxele si impozitele percepute de guverne, cu o rigurozitate dusa aproape de extremis.
      Cei doi si-au propus un obiectiv, pe atat de simplu de enuntat, pe atat de complicat de realizat si anume, sa recastige increderea. Cui? Aceasta este o intrebare mai grea, ce suporta anumite comentarii.
      Printr-o concurs de complicitati, multe state din Uniunea Europeana si nu numai, putem vorbi si de SUA,au crescut valoarea datoriei publice la un nivel inacceptabil.Criza economica globala a facut ca acest nivel, ce a depasit de mult pragul pericolului, sa ajunga sub forma de informatie economica la cunostinta contribuabilului colectiv european, care efectiv a ramas perplex la o asemenea performanta.Acesta stia din proprie experienta,la nivelul gospodariei proprii, ca nu poate consuma mai mult decat produce, iar daca o face, cu resurse imprumutate si la scadenta nu-si rambuseaza obligatiile, este executat silit,procedurile avansand foarte rapid spre faliment. Tot el mai stia de la firma la care lucra, ca acelasi tratament se aplica si unei companii care consuma mai mult decat produce.
      Atunci cand contribuabilul nostru a luat la cunostinta ca, la nivel de stat, se aplica alte reguli si lucrurile stau altfel, adica acesta este mai egal in fata legii decat altii, a reactionat.La inceput prin proteste de strada, deoarece cunostea ca statul are puterea ca, sub acoperirea planului de austeritate, sa-i bage mana in buzunar si sa-i ia exact cat are nevoie sa acopere gaurile negre, produse tot de el. Mai apoi, prin fel de fel de miscari civice, cum este cea a indignatilor din Spania, culminand cu proteste violente la vizita Papei in aceasta tara, considerata mai costisitoare decat ar trebuie sa fie o astfel de vizita in perioada de criza. Probabil, vom asista in perioada urmatoare, la escaladarea miscarilor de protest la cheltuirea banului public european.
      In aceste conditii, cei doi lideri de facto ai Uniunii Europene, anunta crearea unui veritabil guvern al zonei euro, adica al celor 17 state din acest club exclusivist.
      Ce reprezinta pentru noi, cetatean european,german,francez,chiar roman, crearea acestei suprastructuri.Pe de o parte, o noua cortina, desigur nu de fier, ci de bune intentii, clar discutabile.Pe de alta parte, compromiterea spiritului UE, de egalitate si alte asemenea.Romania, insa si alte state vor deveni periferia UE,Ferentariul acesteia.Marile decizii vor privi cu siguranta premiantii, care vor avea propriul Guvern si vor excede altor decizii, ale Comisiei Europene, adica ale celuilalt Guvern. Pesemne ca, ridicolul situatiei nu le-a provocat celor doi prea multe tulburari de personalitate, pentru ca altfel, ar fi revenit asupra acestei utopii, pentru noi, nu pentru ei, care chiar poate vor crea un mutant, care sa preia fraiele monedei unice.
      Faptul ca acest guvern va fi condus,pentru inceput de Presedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, cel putin pe mine ma linisteste, performanta aratata pana in prezent de acest domn, coplesindu-ma si creandu-mi un sentiment de confort si siguranta, vecin cu panica si disperarea.
      O alta utopie avansata de cei doi o reprezinta adoptarea la nivel de constitutii nationale a regulii de aur bugetare, o formula de echilibru la nivelul constructiei bugetare, care in mare, presupune ca un stat nu poate consuma mai mult decat produce, adica veniturile sunt relativ egale cu cheltuielile. Va si inchipuiti la PIB uri de 2000-2500 miliarde euro, cu niveluri de peste 80% datorie publica in PIB si deficite bugetare de peste 7-8% tot din PIB, cu exceptia, care intareste regula - Germania, de cate generatii sacrificate ar fi nevoie sa ajungi la aurul echilibrului bugetar. Sa fim serioasi, asistam la declaratii pur politicianiste, taxate extrem de dur de zile intregi de caderi abrupte bursiere.
      O a treia contributie a celor doi lideri europeni la castigarea increderii investitorilor in economia europeana si in managementul public al UE o reprezinta propunerea de taxare a tranzactiilor financiare. De data aceasta cei doi si-au introdus delicatele lor maini in musuroiul de furnici sau si mai precis, in cuibul de viespi.Cine poate crede cu adevarat ca au fost intr-atat de seriosi si dedicati, incat sa creada ca lobby ul bancar si financiar va permite un asemenea tratament? Ce or fi gandit cei doi, sa impoziteze tranzactiile financiare ale bancilor comerciale, de tipul creditelor, astfel incat cetateanul european sa mai suporte pe langa dobanda devenita atat de greu de rambursat si alte sume,sub forma de taxe, sau sa impoziteze instrumentele toxice, de nimicire in masa, dupa cum le definea Warren Buffett? Daca s-au gandit la impozitarea creditelor devenite si asa greu de rambursat, gresesc, contribuabilul european nemaiputand suporta o noua sarcina, iar daca s-au gandit la impozitarea instrumentelor toxice, de tipul derivatelor, atunci nu gresesc, insa nu o pot duce la bun sfarsit. Ar trebui sa priveasca exemplul celui mai puternic om de pe planeta,cel putin teoretic vorbind, Presedintele SUA, care in 3 ani de criza economica a devenit mielusel in fata lupilor de pe Wall Street, neaducandu-i pe acestia in fata justitiei, ci dimpotriva acoperindu-le gaurile negre cu sute de miliarde de dolari de la Trezoreria statului federal,aducand SUA pe marginea prapastiei bugetare si transformandu-le in elevul corigent al lumii, China si Rusia, nepierzand ocazia  sa catalogheze marea putere cu epitete, ce nu-si au locul in aceasta analiza.
      Sa incercam sa concluzionam:
        1.Suntem in fata unei manifestari politicianiste a celor mai puternici lideri ai UE, care nu vor decat sa creeze aparente, perdele de fum pentru contribuabilul european, in scopul de a castiga timp si a evita coagularea de proteste de strada, din ce in ce mai frecvente, in Marea Britanie, Spania, Germania si alte tari europene, sub deviza deja preluata in spatiul UE, Londra este peste tot!, ca urmare a furiei cetateanului european la modul iresponsabil de cheltuire a banului public; acesta a inmagazinat pana in prezent multa furie si chiar agresivitate, ca reactie la lipsa de bun simt in gestionarea bugetelor nationale;
         2. Marea finanta, corporatiile financiare europene si americane continua sa conduca politica UE si a SUA, numai si numai in beneficiul propriu, pentru profit, lacom si cinic in acelasi timp, mai ales astazi, cand populatia celor doua continente se confrunta cu probleme de-a dreptul existentiale;
         3. Romania, a 5 roata la caruta UE, isi face mari probleme din ceea ce s-ar chema pierderea suveranitatii, in beneficiul Marii Porti de la Bruxelles.Ii anunt pe cei care  mai credeau ca Romania  ar fi astazi suverana, ca acest atribut a fost pierdut deja de mai mult timp, Soarele romanesc rasarind cand de la Washington, cand de la Bruxelles, iar in unele zile mai friguroase, chiar de la Viena;
         4. Singura cale, cea corecta, pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta anumite state ale UE si SUA, ramane restructurarea adevarata a cheltuielilor bugetare, reducerea aparatelor bugetare la dimensiuni de bun simt, care sa nu recompenseze slugarnicia politica,ci performanta administrativa, in slujba cetateanului, oriunde s-ar afla acesta,renuntarea la bataia de joc in gestionarea banului public, oprirea risipei cu fonduri publice, redefinirea sistemelor si conceptiei bugetare la noile realitati, post criza, ajustarea acestora realitatii si nu necesitatii dictate de ratiuni electorale,reducerea activa si nu mimata a datoriilor publice, reglementarea sistemului financiar global, interzicerea tuturor categoriilor de produse financiare toxice si nu impozitarea de fatada a acestora;daca cei doi lideri europeni ar fi anuntat marti aceste masuri, evitand penibilul in care au intrat,constietizand parca acest sentiment, in timpul conferintei de presa, Parisul ar fi devenit kilometrul zero al reabilitarii bugetare, al normalizarii comportamentului decizional in ceea ce priveste banul public european, al aplicarii cu adevarat a regulii de aur bugetare, ar fi devenit Parisul de aur al echilibrului bugetar, macroeconomic. Insa nu a fost sa fie asa, astfel incat Parisul ramane capitala indragostitilor, a celor la care emotia primeaza in fata rationalului. Cand cerebralul, rationalul vor excede actualei tendinte, momentul putand fi surprins indiferent din ce capitala a lumii, Paris, Berlin sau Washington, sau de oriunde altundeva, mai putin conteaza locul, atunci va incepe lungul si dificilul drum al intoarcerii la normal in ceea ce priveste economia globala. Pana atunci, populatia statelor exploatate de propriile guverne vor avea de dat un examen extrem de dur.

Comentarii

Primul gand de luni

Daca m-ar caracteriza pesimismul, as lasa orice speranta de-o parte si as refuza orice gand pentru maine.
Daca m-ar caracteriza optimismul, as incerca sa gasesc scuze fiecarui gest, ascunzandu-mi realitatea.
Citind insa articolul, scris astfel incat orice aparenta este decriptata, imi apare, ca din ceata, evidenta. O evidenta sumbra.
Si, deodata imi pun o intrebare... Ce este de facut???

Multumiri pentru articolul care imi deschide ochii.